Mărţişorul, legendă şi tradiţie

Simbol al primăverii şi bunăstării, mărţişorul se poartă o perioadă bine determinată, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Procesul scoaterii mărţişoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii. În sud, spre exemplu, oamenii cred că trebuie să-ţi dai jos mărţişorul doar atunci când vezi un stol de berze.

În alte zone din Ardeal, mărţişoarele se atârnă de coarnele animalelor domestice considerându-se că astfel se alungă duhurile rele. În unele localităţi din judeţul Bihor se consideră că apa de ploaie căzută pe data de 1 martie are puteri tămăduitoare. Toate aceste ritualuri, în percepţia populară, asigurau un an plin de belşug şi ferit de boli pentru cei care le practicau.

Indiferent de zona în care se poartă, mărţişorul este legat de un crez şi are o semnificaţie aparte. Pentru fiecare dintre noi, însă, el trebuie să rămână o tradiţie obligatoriu de transmis mai departe, dar nu oricum. Este o sărbătoare a noastră şi, prin urmare, nu trebuie să lăsăm nimic din exterior să o pângărească. Aşadar, mărţişorul creat de către artiştii autohtoni cu dăruire şi talent, este cel autentic ce trebuie dus mai departe.

Istoria semnalează cele mai vechi dovezi arheologice descoperite şi legate de această tradiţie, ca datând de peste opt mii de ani. Dacă peste alte opt milenii arheologii vor găsi dovezi ale mărţişorului provenind din alte zone geografice, tradiţia se va pierde. Este o temă la care cu toţii avem datoria să medităm.