Simbol al primăverii şi bunăstării, mărţişorul se poartă o perioadă bine determinată, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Procesul scoaterii mărţişoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii. În sud, spre exemplu, oamenii cred că trebuie să-ţi dai jos mărţişorul doar atunci când vezi un stol de berze.
În alte zone din Ardeal, mărţişoarele se atârnă de coarnele animalelor domestice considerându-se că astfel se alungă duhurile rele. În unele localităţi din judeţul Bihor se consideră că apa de ploaie căzută pe data de 1 martie are puteri tămăduitoare. Toate aceste ritualuri, în percepţia populară, asigurau un an plin de belşug şi ferit de boli pentru cei care le practicau.
Indiferent de zona în care se poartă, mărţişorul este legat de un crez şi are o semnificaţie aparte. Pentru fiecare dintre noi, însă, el trebuie să rămână o tradiţie obligatoriu de transmis mai departe, dar nu oricum. Este o sărbătoare a noastră şi, prin urmare, nu trebuie să lăsăm nimic din exterior să o pângărească. Aşadar, mărţişorul creat de către artiştii autohtoni cu dăruire şi talent, este cel autentic ce trebuie dus mai departe.
Istoria semnalează cele mai vechi dovezi arheologice descoperite şi legate de această tradiţie, ca datând de peste opt mii de ani. Dacă peste alte opt milenii arheologii vor găsi dovezi ale mărţişorului provenind din alte zone geografice, tradiţia se va pierde. Este o temă la care cu toţii avem datoria să medităm.
Alb de înalt şi de zbor/roşu fir/se-mpletesc/în fir de mărţişor. Atunci când e dăruit, mărţişorul trebuie să fie însoţit de gânduri curate şi de încrederea într-un an bun pentru cel care-l primeşte. În vechime, mărţişorului îi erau atribuite puteri tămăduitoare şi era purtat de către femei în jurul gâtului pentru a le feri de petele …
Obiceiul de a dărui mici obiecte care să aducă sănătate, noroc, viaţă lungă, prosperitate, speranţă etc se pierde în negura timpului. La începuturi, era vorba de o monedă din aur, argint sau aramă, găurită în mijloc şi prinsă şnur alb-negru/alb- roşu care se lega la încheietura mânii stângi sau se prindea în piept. Mărţişorul este …
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri româneşti este cel al Mărţişorului. Practica lui se întâlneşte doar pe teritoriul României şi la popoarele din sudul Dunării care l-au preluat. Legenda spune că în vechime tinerii împleteau doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu, oferindu-i fetelor pe care le iubeau sau celor apropiaţi. Făceau acest gest în …
Acest website folosește fișiere cookie pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Puteți, dacă doriți, să schimbați aceste setări. Setări cookieAccept
Setări cookies.
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Comenzile de minim 350 lei beneficiază de transport gratuit prin curier. Ofertă valabilă doar pe teritoriul României. Refuză
Mărţişorul, legendă şi tradiţie
Simbol al primăverii şi bunăstării, mărţişorul se poartă o perioadă bine determinată, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Procesul scoaterii mărţişoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii. În sud, spre exemplu, oamenii cred că trebuie să-ţi dai jos mărţişorul doar atunci când vezi un stol de berze.
În alte zone din Ardeal, mărţişoarele se atârnă de coarnele animalelor domestice considerându-se că astfel se alungă duhurile rele. În unele localităţi din judeţul Bihor se consideră că apa de ploaie căzută pe data de 1 martie are puteri tămăduitoare. Toate aceste ritualuri, în percepţia populară, asigurau un an plin de belşug şi ferit de boli pentru cei care le practicau.
Indiferent de zona în care se poartă, mărţişorul este legat de un crez şi are o semnificaţie aparte. Pentru fiecare dintre noi, însă, el trebuie să rămână o tradiţie obligatoriu de transmis mai departe, dar nu oricum. Este o sărbătoare a noastră şi, prin urmare, nu trebuie să lăsăm nimic din exterior să o pângărească. Aşadar, mărţişorul creat de către artiştii autohtoni cu dăruire şi talent, este cel autentic ce trebuie dus mai departe.
Istoria semnalează cele mai vechi dovezi arheologice descoperite şi legate de această tradiţie, ca datând de peste opt mii de ani. Dacă peste alte opt milenii arheologii vor găsi dovezi ale mărţişorului provenind din alte zone geografice, tradiţia se va pierde. Este o temă la care cu toţii avem datoria să medităm.
Related Posts
Mărţişorul, poezie şi tămăduire
Alb de înalt şi de zbor/roşu fir/se-mpletesc/în fir de mărţişor. Atunci când e dăruit, mărţişorul trebuie să fie însoţit de gânduri curate şi de încrederea într-un an bun pentru cel care-l primeşte. În vechime, mărţişorului îi erau atribuite puteri tămăduitoare şi era purtat de către femei în jurul gâtului pentru a le feri de petele …
Mărţişorul, o fărâmă de spirit românesc
Obiceiul de a dărui mici obiecte care să aducă sănătate, noroc, viaţă lungă, prosperitate, speranţă etc se pierde în negura timpului. La începuturi, era vorba de o monedă din aur, argint sau aramă, găurită în mijloc şi prinsă şnur alb-negru/alb- roşu care se lega la încheietura mânii stângi sau se prindea în piept. Mărţişorul este …
Mărţişor fără kitsch
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri româneşti este cel al Mărţişorului. Practica lui se întâlneşte doar pe teritoriul României şi la popoarele din sudul Dunării care l-au preluat. Legenda spune că în vechime tinerii împleteau doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu, oferindu-i fetelor pe care le iubeau sau celor apropiaţi. Făceau acest gest în …