Mărţişor fără kitsch

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri româneşti este cel al Mărţişorului. Practica lui se întâlneşte doar pe teritoriul României şi la popoarele din sudul Dunării care l-au preluat. Legenda spune că în vechime tinerii împleteau doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu, oferindu-i fetelor pe care le iubeau sau celor apropiaţi. Făceau acest gest în memoria unui tânăr fecior care a scăpat soarele din mâinile unui zmeu ce îl răpise, pierzându-şi astfel viaţa.

 

În ultimii ani, kitsch-ul a început să erodeze frumuseţea acestei tradiţii, anulând orice formă sau intenţie de creaţie artistică. Moştenit din cultura dacilor şi a romanilor, mărţişorul trebuie să rămână o creaţie autentică, fără influenţa dăunătoare a kitsch-ului. Simbol al primăverii, iubirii, renaşterii şi purităţii, mărţişorul este, prin tradiţie, un dar purtător al tuturor cuvintelor nerostite, dar trăite, de către cel care-l oferă către cel care-l primeşte.